Curtea de Arges

Mînăstirea Curtea de Argeş

Oraşul Curtea de Argeş se aflăla 38 km nord-vest de Piteşti, la poalele munţilor Făgăraş, pe valea râului Argeş.

Documente scrise atestăfaptul căoraşul Argeş era fortificat încădin 1330. în Evul Mediu a fost a doua capitalăa Munteniei dupăCâmpulung şi înainte de Târgovişte. Cetatea Curtea de Argeş constăazi din câteva ruine, printre care fundaţiile a douăreşedinţe regale cu un zid construit din pietre de râu, şi din cea mai veche bisericădin Muntenia, Biserica Domnească. Construităde Radu Negru, domnitorul ce a întemeiat Muntenia, cunoscut şi sub numele de Basarab I, împreunăcu fiul său, Alexandru, Biserica Domneascăare faţade din cărămidăaparentăşi pietre de râu. Aceasta este împodobităcu fresce

ce reprezintăprimele mostre de picturăromânească(secolul XIV), care, deşi respectătradiţia bizantină, sunt foarte vii şi personalizate, asemănându-se mai degrabăcu stilul artistic al lui Giotto decât cu manierismul rigid al pictorilor greci.

Un alt monument impresionant este Biserica Episcopalăsau Mînăstirea Curtea de Argeş, care a fost ridicatăde Neagoe Basarab între 1514 -1517, pe locul unei mitropolii construite în secolul XIV şi recunoscutăde Arhiepiscopia Constantinopolului în 1359.

Legenda spune căîntr-o zi, un domnitor muntean bogat şi credincios, Prinţul Negru, călărea împreunăcu nouădulgheri şi meşterul acestora, Manole, în căutarea unui loc în care săridice o bisericămai frumoasădecât tot ce se construise pânăatunci. Odatăgăsit locul, dulgherii au început sălucreze, dar de fiecare dată, înainte de a ajunge la acoperiş, zidurile se dărâmau. S-au hotărât ca prima făpturăomeneascăcare le va ieşi în cale săfie sacrificată, pentru a încheia lucrarea. Aşa s-a făcut căsoţia lui Manole a fost prima care a venit pentru a-i aduce acestuia de mâncare. Acesta a fost obligat să-şi ţinăjurământul şi să-şi zideascăpropria soţie în peretele bisericii. Locul zidirii se poate vedea şi azi, între cele douăziduri ale faţadei de sud a bisericii. Se spune căaşa a putut fi încheiatăconstrucţia, iar domnitorul a fost mulţumit săconstate căîntr-adevăr era cea mai frumoasăbisericăridicatăpânăatunci în Muntenia. Dar domnitorul s-a gândit căManole poate oricând săconstruiascăo altăbiserică, care s-o întreacăîn frumuseţe pe a sa, aşa încât s-a hotărât să-l ucidă. De aceea a poruncit ca schelele săfie înlăturate, ceea ce l-a lăsat pe zidar blocat pe acoperiş. Pentru a scăpa, Manole şi-a făurit o pereche de aripi din şipci, care însănu i-au fost de folos. S-a prăbuşit la pământ, întocmai ca Icarus şi a murit. în locul în care a căzut el s-a construit o fântânăcare îi poartănumele Fântâna lui Manole. în aceastăfântânăoamenii aruncămonede,în speranţa căli se vor împlini dorinţele.

într-adevăr, Neagoe Basarab (1512 -1521) este cunoscut în istorie şi sub numele de Prinţul Negru, iar numele meşterului pe care l-a adus de la Nicosia este Manole. Nu este mai puţin adevărat căînsuşi domnitorul a supravegheat construcţia mînăstirii de la început pânăla sfârşit. Biserica pe care o putem vedea astăzi nu este cea originală, construităde Manole în 1517, ci o refacere ce dateazădin 1875 -1876 datoratăfrancezului Lecomte de Nouy, care i-a adăugat elemente pseudo - maure.

La Mînăstirea Curtea de Argeş legenda şi adevărul se întrepătrund, ca în cazul atâtor altor monumente cunoscute din lume. Mitul şi realitatea formeazăînsăun întreg unitar, conferind faptelor şi personajelor un farmec aparte.

Construitădin piatrăde Albeşti, marmurăşi mozaic aduse din Constantinopol de Neagoe Basarab, mînăstirea are înfăţişarea clasică, armonioasă, a unei biserici ortodoxe pronaosul (care e şi necropolă), naosul şi altarul au o structurăspecialăşi decoraţiuni bogate o structurăîn formăde cutie împodobităcu spirale, rozete şi o dantelărie originalăcaracterizeazăcele douăclopotniţe octogonale, cu câte opt ferestre mici cu ghirlande formate din sfere mici şi crucea cu trei braţe specific ortodoxă. Acoperişurile celor patru clopotniţe par a fi concepute de un giuvaergiu, iar lanţurile care susţin crucile seamănăcu nişte imense bijuterii.

Un brâu gravat în piatrăsub forma unei funii împletite în patru încinge biserica, împărţind zidurile sale exterioare în douăregistre, şi anume cel inferior, împodobit cu panouri înalte dreptunghiulare cu ancadramente de piatrăşi ferestre înguste şi respectiv registrul superior, cu un şir de arcade foarte deschise, care încinge biserica. Decoraţia rondelelor care leagăarcurile prezintămotive arabe, persane şi georgiene, în verde, albastru şi culori aurii.

Secretarul domnitorului Neagoe Basarab, Gavriil Protul, de la muntele Athos, socoteşte căMînăstirea Argeşului depăşeşte cu mult în strălucire Mînăstirile Sion şi Sf. Sofia, construite de împăratul Iustinian. El o comparăca perfecţiune şi cu templul lui Solomon din Ierusalim. Neagoe Basarab a sperat ca biserica săînsemne o parte de Rai. Şi într-adevăr, un călător străin o cataloga printre "minunile lumii" în 1654. Domnitorul Neagoe Basarab a murit înainte ca "templul" său săfi fost terminat. Ginerele său, Radu de la Afumaţi (1522 -1529), a preluat comanda, aducându-l pe meşterul Dobromir din Târgovişte pentru a picta pereţii interiori (1526). Se spune căsoţia lui Neagoe, Despina Miliza, descendentăa domnitorilor sârbi, şi-a vândut averea pentru a reuşi săfinalizeze lucrările mînăstirii. Din păcate, picturile refăcute, în 1875 de fratele lui Emile Lecomte de Nouy sunt inferioare celor originale. Fragmente din pictura realizatăde Dobromir se mai pot vedea la Muzeul de Artăşi la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti. De-a lungul vremii, biserica a suferit pagube pricinuite de războaie, jafuri, cutremure, incendii, fiind renovatăîn timpul domniilor lui Matei Basarab (1632 -1654), Şerban Cantacuzino (1678 -1688) şi de către episcopul Iosif Sevastis la sfârşitul secolului al XVIII - lea

Dar, dincolo de toţi cei ce şi-au legat numele de înălţarea acestei mînăstiri, ea impresioneazăastăzi prin portretele sale votive, somptuozitatea culorilor,ca şi prin catapeteasma cu onix sau prin cele 12 coloane cu decoraţii florale reprezentându-i pe cei 12 apostoli. în pronaos se aflămormintelele întemeietorilor mînăstirii - Neagoe Basarab şi Radu de la Afumaţi, dar şi ale primelor cupluri de regi şi regine ale României (Carol I şi Elisabeta, Ferdinand şi Maria), ceea ce înseamnăcăbiserica nu este doar o necropolădomnească, ci şi una regală, la care se adaugăfaptul căeste un monument splendid de artăşi istorie românească.

• Home
• Informatii Practice
• Istorie
• Harta Romaniei
• Locuri
• Galerie foto
• Muzica Romaneasca