Hurez

Mînăstirea Hurez

Situatăla 67 km de Râmnicu Vâlcea, la poalele munţilor Căpăţânii şi înconjuratăde păduri, mînăstirea este aşezatăîntr-un cadru pitoresc, a cărui linişte este întreruptădoar de sunetul scos de bufniţă(huhurez), de la care provine şi numele mînăstirii.

Mînăstirea Hurez deţine un loc special în istoria artei româneşti, fiind poate "cel mai frumos edificiu din întreaga Românie" (Charles Diehl). Este, fărăîndoială, cel mai reuşit ansamblu medieval din Muntenia. înainte de toate însă, defineşte stilul de artăbrâncovenesc.

Pe lângămînăstirea în sine, complexul cuprinde bolniţa construităde Doamna Maria, soţia lui Constantin Brâncoveanu (1696) şi pictatăde Preda Nicolae şi Ianache, schitul Sfinţilor Apostoli, construit de stareţul Ioan Arhimandritul (1698) al cărui mormânt se aflăîn biserica principală, cu fresce realizate de meşterii Iosif şi Ion (1700) şi schitul Sf. Ştefan, construit de Ştefan, fiul cel mare a lui Brâncoveanu (1703), pictat de meşterii Ianache, Istrate şi Hramite.

Construcţiile au fost efectuate între anii 1690 - 1697 şi supravegheate de doi înalţi dregători ai curţii brâncoveneşti şi anume Pârvu Cantacuzino şi Cernica Ştirbei.

Zidăria a fost ridicatăde meşterul Manea, gravura în lemn de meşterul Istrate, iar Vucasin Caragea a realizat sculptura în piatră. Portretele lor sunt pictate pe un perete al pridvorului bisericii. Frescele interioare ale bisericii şi pronaosul au fost pictate de Constantin, Ioan, Andrei, Stan, Neagoe şi Ioachim.

Mînăstirea Hurez are douăincinte. Cea exterioarăare pereţii solizi, din cărămidă, o poartăorizontală, bătutăîn fier, un turn cu clopotniţăprevăzut cu patru clopote mari, cântărind între 300 şi 1000 kg fiecare şi purtând numele lui Constantin Brâncoveanu gravat pe ele; în dreapta, se aflăo clădire cu un etaj. Incinta interioarăare o formădreptunghiulară, fiind înconjuratăîn trei părţi de clădiri cu un etaj, cu chilii pe douănivele; în partea în partea răsăriteanăse aflăun zid înalt, caracteristic incintelor de mînăstiri. Fosta reşedinţădomnească, care adăposteşte astăzi muzeul mînăstirii, este situatăîn partea de sud; are săli mari, cu bolţi arcuite şi calote sferice plasate pe arcuri lungi, susţinute de coloane din piatrăcu decoraţii la bazăşi capete.

Capela, care se aflăpe la mijlocul peretelui dinspre vest al incintei interioare, a fost înălţatăîn 1697; are o arhitecturădeosebit de armonioasăşi elegantă, cu naos pătrat, turlăoctogonală, opt ferestre şi altar semicircular. Frescele lui Preda şi Marin, care îi reprezintăpe împăratul Constantin şi pe mama sa Elena, protectori ai edificiului, alături de Constantin Brâncoveanu şi familia acestuia, s-au păstrat intacte. La fel de bine întreţinut este şi amvonul gravat în lemn, cu decoraţii viu colorate şi poleite.

în mijlocul incintei interioare se aflăbiserica "cea mare", impozantăca proporţii 32 m lungime şi 14 m lăţime. Este de fapt o formăsimplificatăa Bisericii de la Curtea de Argeş (întemeiatăde domnitorul Neagoe Basarab), având un plan trilobat şi împărţirea clasicăa bisericilor bizantine, respectiv pridvor, pronaos, naos şi altar. Uşa de la intrare este gravatăîn lemn de păr cu încadrament de marmurădecoratăcu floarea soarelui, flori de dovleac (elemente specifice sculpturii brâncovene), reprezentând emblema familiei domneşti muntene a Cantacuzinilor, şi poartăde asemenea placa votivăa bisericii. Pridvorul este monumental, având trei calote sferice susţinute de trei coloane de piatră, decorate cu frunze de acant la bazăşi capete, în stil corintic. Exteriorul bisericii este tributar stilului arhitectural adoptat în timpul domniei lui Matei Basarab (1632 -1654), unul din predecesorii iluştri ai lui Constantin Brâncoveanu. Faţadele sunt văruite în alb şi împărţite în douăde brâul tradiţional cu motive florale în relief.

Demne de menţionat sunt şi sala de mese, cu fresce de la 1705, capela cu turlă(1696 -1706) şi ceea ce e cotat astăzi drept capodoperăa sculpturii brâncovene, Foişorul lui Dionisie (1753). Gravat în piatrăde meşterul Iosif, Foişorul este susţinut de coloane şi balustrade cu lujeri, acante şi caneluri. Dionisie Bălăcescu este numele stareţului mînăstirii în timpul căruia a fost construit Foişorul. Era un strălucit învăţat care a anticipat cu un veac înainte unirea Munteniei cu Moldova o balustradăa Foişorului uneşte emblemele celor douăprincipate reprezentând un vultur cu o cruce în cioc şi respectiv capul de zimbru.

Frescele interiorare originale expun scene religioase din Vechiul şi Noul Testament, sinoduri ecumenice separate prin decoraţii florale în culori vii. Pe lângăiconografia religioasăse regăsesc şi teme laice, ca de exemplu viaţa împăratului Constantin cel Mare, al cărui nume este legat de triumful lumii creştine asupra lumii islamice. Mai mult, referirea la Constantin cel Mare şi omonimia numelor domnitorului muntean cu numele primului împărat creştin şi întemeietorul Constantinopolului, atestămentalitatea dinasticăa lui Constantin Brâncoveanu. Poziţia idealăa acestuia ca protector al lumii orientale împotriva turcilor era susţinutăde imaginea religioasăconform căreia Constantin Brâncoveanu era cel chemat săcontinue faptele glorioase ale lui Constantin cel Mare. Deci, prin Constantin Brâncoveanu se reînvie tradiţia picturii militante prezentăîn Muntenia în timpul domniei lui Neagoe Basarab, dar şi în Moldova, în timpul domniei lui Ştefan cel Mare şi Petru Rareş.

Picturile originale cel mai bine păstrate dateazădin 1705 - 1706 şi pot fi găsite în trapezăşi în pronaos, care deţin o întreagăgalerie de portrete Constantin Brâncoveanu, soţia şi copiii, rudele lor apropiate, din spiţa Basarabilor şi Cantacuzinilor. Acestea demonstreazăgustul lui Brâncoveanu pentru atitudini eroice şi pompăorbitoare, deoarece predominănuanţele de roşu purpuriu şi auriu, culori somptuoase, cu o binecunoscutăconotaţie monarhică.

Biserica urma sădevinănecropolăa familiei lui Constantin Brâncoveanu, dar astăzi aici a rămas înmormântatădoar una dintre fiicele domnitorului. "Prinţul de aur", supranumit astfel de turci datorităbogăţiilor sale, Constantin Brâncoveanu a suferit o moarte violentăla 5 august 1714, împreunăcu cei patru fii ai săi şi consilierul său. Deoarece nu au vrut sărenunţe la religia creştină, aceştia au fost decapitaţi de turci la Istambul. în semn de recunoaştere a jertfei lor, Biserica OrtodoxăRomânăi-a canonizat şi i-a ridicat la rangul de sfinţi martiri ce sunt sărbătoriţi la fiecare 16 august.

între anii 1690 -1872, mînăstirea a fost administratăde călugări. De multe ori, pe timp de război, cu turcii sau austriecii, (1787 -1792) ofereau întotdeauna adăpost refugiaţilor.

Tudor Vladimirescu a folosit mînăstirea drept cetate în timpul revoluţiei din 1821. Urmele numeroaselor asedii se pot încăobserva pe porţile de fier ale mînăstirii. Pe timp de pace, călugării obişnuiau sătraducă, săcopieze şi sătipăreascămanuscrise. Unele dintre lucrările acestora se aflăîncăla biblioteca mînăstirii, ce însumeazăcirca 4000 de volume; se pare căbiblioteca umanistăa lui Constantin Brâncoveanu era unicăîn sud-estul Europei în secolul XVIII. De asemenea, tot la Mînăstirea Hurez s-a dezvoltat o şcoalăde picturăcare a influenţat silul artistic religios din secolul al XVIII - lea.

întreţinutăastăzi de 50 de maici, mînăstirea este deosebit de bine păstratăşi administrată.Face parte din patrimoniul cultural universal al UNESCO

• Home
• Informatii Practice
• Istorie
• Harta Romaniei
• Locuri
• Galerie foto
• Muzica Romaneasca