Putna
Home > Locuri > Manastirile din Muntenia si sudul Bucovinei > Manastirile pictate din sudul Bucovinei > Putna
Putna
Mînăstirea Putna.
Putna şi împrejurimile acesteia erau pustii înainte ca Ştefan cel Mare sătragăcu arcul şi săconstruiască, chiar pe locul unde a căzut săgeata, ceea ce a devenit realizarea lui cea mai mare, şi anume Mînăstirea Putna.
Conform unor cronici vechi, mînăstirea a fost construităîntre 1446 - 1469, iar inaugurarea sa a avut loc în 1470. Ridicarea ei este legatăde tradiţia medievală, care prevedea ca domnitorii săconstruiascămînăstiri, biserici şi cetăţi dupăce au urcat la tron. Putna, datorităzidurilor înalte şi a turnurilor sale fortificate, aparţinea sistemului de apărare conceput de Ştefan cel Mare, care construise o serie de cetăţi, ca de exemplu Chilia sau Cetatea AlbăAcestea trebuiau săţinăpiept invaziilor turcilor, tătarilor, polonezilor, sau ungurilor. Biserica este rezistentă, cu ciubuce întărite cu pălimar la faţade, arcade oarbe şi ferestre trilobate. în interior, biserica este împărţităîn pridvor, pronaos, necropolă, naos şi absidă. Necropola domneascăeste neobişnuit de mare, având o lungime de 37 m, o lăţime de 11 m şi înălţimea de 33 m (inclusiv clopotniţa). într-o nişăa gropniţei, care este susţinutăde douăcoloane şi acoperităde un baldachin de marmură, se aflămormântul cu piatra funerarăa lui Ştefan cel Mare. Necropola adăposteşte şi mormântul celei de a doua soţii a lui Ştefan, Maria de Mangop şi acela al celei de a treia sale soţii, Maria Voichiţa. Mormintele unora dintre descendenţii lui Ştefan, ca şi a unor episcopi şi mitropoliţi ai Moldovei care au contribuit la bunăstarea şi conservarea mînăstirii pot fi găsite tot acolo. Gravurile de pe pietrele funerare, ca şi cele care decoreazăancadramentele uşilor şi ferestrelor, pun în evidenţăinfluenţe gotice pătrunse în Moldova, pe filiera Transilvania.
La vremea ei, mînăstirea Putna era un centru cultural înfloritor. Călugării mînăstirii copiau manuscrise, cronici vechi şi împodobeau textele religioase cu miniaturi. în prima jumătate a secolului al XVI -lea au fost redactate cronici istorice ale literaturii române, care au fost copiate la mînăstirea Putna. între secolele XV-XVI, mulţi cronicari şi clerici din Moldova au fost formaţi acolo.
Afectatăde războaie, incendii şi cutremure, biserica a fost restauratăde câteva ori, şi anume în 1654, 1757 şi, mai temeinic, în perioada 1966 - 1988. Se pare căiniţial biserica a fost pictatăatât la exterior cât şi la interior, dar, din nefericire, nici una dintre frescele sale nu s-a păstrat pânăastăzi. Ceea ce a rămas neatinsăde trecerea timpului, din secolul XV, este clopotniţa vistieriei, aflatăîn partea vesticăa bisericii. Accesul la primul etaj al turnului cu clopot se făcea cu o scarămobilă, care dispărea în caz de asediu.
Muzeul monahal de la mînăstirea Putna este unul dintre cele mai bogate din ţară, deţinând odoare de pe timpul lui Ştefan cel Mare. Dintre acestea merităa fi menţionate broderiile ţesute cu fir de aur, tapiseriile, manuscrisele legate în piele sau bătute în metal, psaltirile bătute în argint, obiecte eclesiastice şi veşminte sfinte, picturi, sculpturi, icoana tripticăpurtatăde Ştefan în război, portretul Mariei de Mangop.
Cel mai mare domnitor al Moldovei a fost canonizat de biserica ortodoxăîn 1992 şi, de atunci, el este sărbătorit ca sfânt în fiecare an, la data de 2 iulie.
Mai sus, înspre partea de est a mînăstirii, se aflăo stâncăscobită, cu uşăşi fereastră, care a fost cândva chilia lui Daniil Sihastrul. Acesta a fost sfătuitorul de nădejde al lui Ştefan, iar de numele său se leagăşi ridicarea mînăstirii Suceviţa.
· Maria de Mangop, ultimul descendent al familiei bizantine a Paleologilor şi a doua soţie a lui Ştefan cel Mare, a murit la vârsta de numai 27 de ani, fărăsăaibăurmaşi. Se presupune căunul dintre motivele pentru care Ştefan a luat-o în căsătorie a fost ambiţia sa de a avea copii şi de a se înrudi cu o familie regalăilustră. Ca şi cum şi-ar fi anticipat moartea prematură, prinţesa Maria de Mangop şi-a brodat giulgiul, un obiect deosebit de frumos, din mătase roşie. Giulgiul poate fi văzut la muzeul mînăstirii.