Sucevita
Home > Locuri > Manastirile din Muntenia si sudul Bucovinei > Manastirile pictate din sudul Bucovinei > Sucevita
Sucevita
Mînăstirea Suceviţa.
Din punct de vedere cronologic, Suceviţa este ultimul şi cel mai mare complex monastic cu fresce exterioare din Bucovina. Are aspectul unei adevărate fortăreţe cu turnuri, contraforti şi drumuri de strajă. A fost ridicatăîn 1581 de Gheorghe Movilă, episcop de Rădăuţi şi are hramul Adormirii Maicii Domnului în 1584. Domnitorul Ieremia Movilă, fratele lui Gheorghe Movilă, a adăugat bisericii douăpridvoare deschise (în partea de nord şi de sud). De asemenea, a construit case solide, o incintăcu ziduri groase şi turnuri de apărare. Legenda spune căo femeie bătrânăa lucrat acolo vreme de treizeci de ani, ducând în carul ei tras de boi, pietre pentru construcţia mînăstirii. Acesta este motivul pentru care un cap de femeie este gravat pe o piatrăneagrăaflatăîn curtea mînăstirii. Faptul ca mînăstirea fortificatăa avut un rol de apărare, a asigurat conservarea frescelor (realizate în 1595 - 1596), spre deosebire se soarta pe care au avut-o frescele exterioare ale altor mînăstiri. Picturile de la Suceviţa s-au păstrat cel mai bine, atât în exterior, cât şi în interior. Culorile frescelor sunt roşu purpuriu şi albastru ce contrasteazăcu fundalul pe verde smarald. E şi mult auriu, preluat din arta miniaturii. Aceste fresce aparţin meşterilor şcolii de picturămoldovene - Ioan Pictorul şi fratele său Sofronie de la Suceava. Picturile au un caracter puternic narativ şi multe dintre ele reprezintăscene desprinse din viaţa de zi cu zi a Moldovei secolului al XVI-lea. Cele mai renumite picturi sunt Scara Virtuţii, prezentându-i pe îngeri cum îi ajutăpe cei drepţi săintre în rai, în timp ce păcătoşii sunt pedepsiţi de un diavol ce rânjeşte, apoi, Judecata de Apoi, rămasăneterminată, pentru căpictorul a căzut de pe schelăşi şi-apierdt viaţa. Aceastădin urmăfrescăprezintăimagini cu duşmanii tradiţionali ai românilor, turcii, ce se pregătesc pentru judecata de apoi, alături de evrei, care de asemenea erau consideraţi păgâni.
La ieşirea din pridvor apare viziunea groaznicăa Sfârşitului Lumii, cu Fiare cu douăcapete şi fluviile de foc tradiţionale. Pe peretele dinspre sud se aflăArborele lui Isai, ce prezintăatât originea umanăa lui Isus, sub forma arborelui genealogic al familiei sale, cât şi ascendenţa sa divină, "Rugăciunile către Fecioara Sfântă" apare deasemenea.
Din punct de vedere teologic, Arborele lui Isai este un simbol al continuităţii între Vechiul şi Noul Testament, precum şi al logosului de dinaintea şi de dupăînăţarea lui Isus la cer. "Arborele de la Suceviţa " este o versiune dezvoltată, spre deosebire de reprezentarea aceleiaşi scene de la Voroneţ. încoronarea Fecioarei, o temăcare nu este proprie artei bizantine, indicăinfluenţe ale artei poloneze asupra Moldovei (datorate relaţiilor strânse dintre familia Movilăşi Polonia). Acest fapt poate fi pus şi în legăturăcu o viziune sincreticăa artei moldovene, ce împleteşte formele artistice occidentale cu cele bizantine. Alte picturi importante de la Suceviţa sunt "Asediul Constantinopolului" (1453) şi o scenăcare înfăţişeazăprimele douăversete ale Facerii Lumii. "Asediul Constantinopolului" dovedeşte marea înrăurire pe care acest eveniment l-a avut asupra civilizaţiei şi culturii răsăritene; ne oferăo imagine asupra modului în care a fost perceput şi redat artistic asediul o sutăde ani mai târziu.
Cele douăversete surprind Prezenţa Divinăîn primele momente ale Facerii, când Dumnezeu a început săcreeze lumea.
în naos, pe peretele din dreapta, se poate vedea un tablou al Elisabetei, soţia lui Ieremia, împreunăcu copiii ei. Devenităvăduvă, ea nu a apucat să-i vadăurcând la tron, pentru căa murit în umilinţăîn haremul unui sultan, departe de patria ei. Ieremia şi fratele său, Gheorghe, sunt înmormântaţi alături.
Muzeul mînăstirii deţine odoare de preţ, printre care manuscrise şi broderii donate de familia Movilă. Lucrări de restaurare au fost întreprinse între anii 1960 - 1970.