Voronet
Home > Locuri > Manastirile din Muntenia si sudul Bucovinei > Manastirile pictate din sudul Bucovinei > Voronet
Voronet
Mînăstirea Voroneţ
Mînăstire de maici cu hramul "Sfântul Gheorghe", Voroneţ se aflăîn vecinătatea oraşului Gura Humorului.
Ion Neculce, vechi cronicar moldovean, aratăcăŞtefan cel Mare a înălţat aceastămînăstire în 1488, în semn de mulţumire faţăde pustnicul Daniil, care-l sfătuise pe domnitor să-i goneascăpe turci din Muntenia. Dupăce a câştigat bătălia contra turcilor, Ştefan a înălţat Mînăstirea Voroneţ în numai 3 luni şi 21 de zile, exact în locul în care Daniil îşi avea micul său schit din lemn.
Frescele exterioare şi interioare au fost efectuate mai târziu, între 1534-1535, în timpul domniei lui Petru Rareş şi sub îndrumarea mitropolitului Grigore Roşca, un remarcabil învăţat al acelor vremuri, care a mai adăugat mînăstirii un pridvor.în 1547.
Mînăstirea Voroneţ este poate cea mai reuşitărealizare artisticădin arhitectura şi pictura moldovenească. Mînăstirea a fost construităîntr-o perioadăde pace cu turcii, când Ştefan cel Mare a centralizat statul, luând măsuri ce au contribuit la dezvoltarea economiei şi culturii.
Biserica are o plan trilobat caracteristic stilului arhitectural moldovenesc, predominant bizantin. Aceastămînăstire impresioneazăprin proporţiile sale - 25,5 m lungime (în afarăde pridvor) şi 7,7 m lăţime. Uşile porticului au un încadrament renascentist, iar sculpturile în piatrăale arcurilor întrerupte de la uşi şi ferestre aparţin stilului gotic. Existenţa contraforţilor exteriori semnaleazăinfluenţele artei romanicăşi goticăîn consolidarea construcţiilor, deci o afiliere la stilurile artei occidentale. Frescele bisericii au fost realizate de meşteri ale căror nume nu ne sunt cunoscute, în afarăde Marcu, pictorul principal, al cărui nume este inscripţionat pe partea stângăa uşii de intrare. Frescele au o armonie cromaticădeosebită, o manierăspecialăde compoziţie, claritate şi nerv. Picturile sunt pătrunse de blândeţea şi căldura spiritului moldovenesc, iar culorile lor sunt extrase din peisajul înconjurător care abundăîn albastru şi verde.
Mînăstirea a mai fost numităşi Capela Sixtinăa Răsăritului, în vreme ce albastrul de Voroneţ, o culoare obţinutădin lapis lazuli, a intrat în vocabularul artei, alături de roşul Tiţian şi verdele Veronese.
Maniera artisticăare un umanism cald, cu scene religioase care de fapt prezintăpersonaje din Moldova acelor timpuri. Ca urmare, îngerii care apar în fresce au chipuri dulci de femei moldovence, arhanghelii suflăîn bucium, sufletele care sunt conduse către cer sunt învelite în ştergare, iar sufletele condamnate săardăîn focul iadului poartăturbane ca ale turcilor - cei mai temuţi duşmani ai Moldovei din vremea aceea.
"Judecata de Apoi", aflatăpe peretele de vest al bisericii, are poate cea mai reuşităcompoziţie dintre toate frescele mînăstirilor din Moldova. Păcătoşi, printre care personaje ilustre, regi, papi, se luptăsăiasădin focul iadului (o pâlnie mare de cărbuni aprinşi ce se deschide la picioarele lui Isus). Apar şi Adam şi Eva alături de şiruri de profeţi, arhiepiscopi, martiri şi Moise. într-o altăimagine, o mânăţine o balanţăa dreptăţii, care cântăreşte păcatele oamenilor. La stânga şi la dreapta diavolii se ceartă, care săia păcătoşii. Printre aceştia se aflămulţi turci şi tătari, cu feţe aspre şi priviri feroce. "învierea celor morţi" este o scenăfoarte dramatică, desfăşuratăîn sunetul buciumului. Chiar şi animalele iau parte la aceastăjudecată- ele restituie părţi din spatele oamenilor pentru a reconstitui trupurile sfâşiate de animalele sălbatice. Singura care nu are nimic de restituit este căprioara, deoarece folclorul român o asociazăcu inocenţa. La Poarta Raiului, oamenii se înghesuie săintre; aici pictorul ironizeazămodul în care oamenii se grăbesc săintre în Grădina Raiului. Peretele din partea de sud expune "Arborele lui Isai" prezentând genealogia fabuloasăa lui Isus. Aceastăfrescăcuprinde 8 panouri şi aproape 100 de personaje şi se dezvoltăca o ţesăturăde viţăde vie şi liane. De asemenea, tot pe acest perete se aflăportretele lui Grigore Roşca şi al pustnicului Daniil.
Pe peretele din partea de nord, expus mai mult intemperiilor vremii, se mai pot desluşi câteva elemente reprezentând "Facerea lumii" şi o legendăcunoscută, aceea a "Ispitirii lui Adam", care apare şi la mînăstirile Suceviţa şi Moldoviţa.
Printre picturile de pe pereţii interiori ai bisericii trebuie menţionatăşi "Cina cea de Taină", care îl reprezintăpe Ştefan cel Mare alături de soţia sa, doamna Maria Voichiţa, şi de fiul lor, Bogdan.
Jilţul domnitorului aflat în bisericăeste o capodoperăa gravurii în lemn.
Istoria culturii române face referire la Mînăstirea Voroneţ ca fiind un loc de referinţă, întrucât aici s-au editat lucrări istorice şi religioase.importante. Demne de menţionat sunt următoarele "Vechiul Manuscris de la Voroneţ" şi "Cartea Psalmilor de la Voroneţ".
Pustnicul Daniil a fost canonizat şi ridicat la rangul de sfânt fiind sărbătorit de Biserica Ortodoxăîn data de 18 decembrie. Mormântul lui se găseşte în partea dreaptăa pronaosului.