Sfânta Mînăstire Dervent
Cu 2000 de ani în urmă, Sf. Andrei predica creştinismul în sudul Dobrogei, împreunăcu discipolii săi. Patru dintre aceştia au fost martirizaţi, pe locul pe care aceştia au fost ucişi, au apărut patru cruci de piatră.
De-a lungul secolelor, crucile s-au dovedit a avea putere vindecătoare atât asupra bolilor trupului, cât şi asupra bolilor mintale. înăuntrul bisericii se aflăo icoanăfăcătoare de minuni, cea a Fecioarei Maria. Aceasta a fost donatămânăstirii în 1940 şi se găseşte în pronaosul bisericii, pe partea stângă. Credincioşii trec pe sub ea cerând ajutor Fecioarei Maria.
La capătul livezii de nuci a mânăstirii se aflăIzvorul Tămăduirii, care a apărut ca un miracol al Sf. Andrei. Se spune cătrecând acesta prin locul în care se aflăacum mânăstirea şi fiindu-i sete, a bătut cu toiagul în pământ şi de acolo a tâşnit un izvor. Apa sa este plinăde har, iar cei ce beau din acea apăsau se stropesc cu ea cu credinţăsunt vindecaţi de rele.
Arhimandritul Elefterie Mihail este cel ce a ctitorit mânăstirea Dervent (care înseamnă"peste vale"), pe un loc numit Crucea de leac, în preajma fostei cetăţi romane Dervent, aproape de malul Dunării. Biserica a fost sfinţităla 5 iulie 1936 în vremea P.S. Episcopul Gherontie din Tomis, stareţ al mânăstirii fiind Elefterie Mihail.
în 1950 în timpul regimului comunist, mânăstirea a fost închisă. Pe 2 februarie 1990, preotul Elefterie Mihail a obţinut aprobarea pentru a o redeschide; pe 12 mai al aceluiaşi an însă, acesta a trecut în veşnicie.