Biertan

BIERTAN

 

Comuna Biertan (Birthälm) este situatăîn nord-estul judeţului Sibiu, în podişul Târnavelor, pe râul Biertan. Are un relief colinar şi o altitudine maximăde 567 m.

Accesul rutier se face dinspre Mediaş (25 km) şi respectiv Sighişoara (26 km), pe DJ141 B, o ramificaţie spre sud a DN14.

Istoria localităţii începe undeva în antichitate. Săpăturile arheologice au scos la ivealăo aşezare ruralăromanădin Dacia Superior. La Biertan s-a descoperit una dintre cele mai importante dovezi ale procesului de creştinare în Dacia, dupăretragerea administraţiei romane (271 d.H.), respectiv un donarium (obiect destinat săfie dăruit unei divinităţi) din bronz, datând din secolul 4 d.H. Acesta este format dintr-o tabulăansatăde formădreptunghiulară, cu o inscripţie în limba latină(Ego Zenovius votum posui - Eu Zenovius am împlinit făgăduinţa), de care atârnăun medalion circular, în interiorul căruia se aflăcrucea monogramaticăa lui Iisus Hristos.

Prima atestare documentarăa localităţii Biertan dateazădin 1283, când este menţionatăalături de Moşna şi Mediaş. Atestat ca "Oppidum" în 1397, a primit în 1418 dreptul de a ţine târg săptămânal în fiecare zi de sâmbătă. Datorităprivilegiilor oferite saşilor de coroana maghiară, în localitate au apărut puternice bresle meşteşugăreşti care rivalizau cu cele din centrele învecinate, chiar şi cu cele din Sighişoara. Acest fapt este atestat de blazoanele sculptate sau de cele pictate pe steaguri, ce se regăsesc astăzi în biserică.

în 1486, printr-un document intitulat "Andreanum", regele Matei Corvin (1458-1490) scuteşte de obligaţiile prevăzute în caz de război o treime din bărbaţii apţi de luptăai aşezării, permiţându-le astfel sărămânăîn localitate pentru a-şi apăra cetatea.

La 6 mai 1572 Biertan devine sediul Episcopatului Săsesc, prin alegerea preotului local Lucas Unglerus ca intendent suprem al comunităţii evanghelice din Transilvania. Timp de aproape trei secole, Biertan-ul va găzdui sediul acestui Episcopat, respectiv pânăîn 1867, când va fi transferat la Sibiu (dupămoartea episcopului Georg Paul Binder).

Astăzi, comuna este alcătuitădin trei sate şi are o populaţie de aproape 2.800 de locuitori (1995).

Biertan-ul este cunoscut pentru una dintre cele mai mari şi mai bine păstrate Biserici fortificate din Transilvania, recent restauratăşi inclusă, din 1995, datorităunicităţii şi valorii sale istorice şi artistice, în patrimoniul cultural mondial patronat de UNESCO.

-uleste cunoscut pentru una dintre cele mai mari şi mai bine păstrate din Transilvania, recent restauratăşi inclusă, din 1995, datorităunicităţii şi valorii sale istorice şi artistice, în patrimoniul cultural mondial patronat de UNESCO.

Biserica, construităîntre anii 1492 şi 1516, în stil gotic târziu, se aflăpe o colină, chiar în mijlocul Biertan-ului şi dominăîntreaga aşezare. Consideratăcea mai reprezentativăbisericăfortificatădin zona Târnavelor, aceasta este înconjuratăde ziduri de apărare ce se desfăşoarăpe un traseu în spirală, fiind întărite din loc în loc cu turnuri şi bastioane de apărare ce alcătuiesc ansamblul cetăţii ţărăneşti. Ansamblul fortificat, alcătuit din 3 incinte, întărite cu 6 turnuri şi 3 bastioane, a fost construit în perioada 1492-1522, cu unele transformări efectuate în secolul al XVII-lea.

, construităîntre anii 1492 şi 1516, în stil gotic târziu, se aflăpe o colină, chiar în mijlocul -uluişi dominăîntreaga aşezare. Considerată , aceasta este înconjuratăde ziduri de apărare ce se desfăşoarăpe un traseu în spirală, fiind întărite din loc în loc cu turnuri şi bastioane de apărare ce alcătuiesc ansamblul cetăţii ţărăneşti. Ansamblul fortificat, alcătuit din 3 incinte, întărite cu 6 turnuri şi 3 bastioane, a fost construit în perioada 1492-1522, cu unele transformări efectuate în secolul al XVII-lea.

Cetatea, care nu a fost niciodatăcucerită, are trei curtine concentrice menite săîmpiedice alunecările de teren, respectiv platoul pe care iniţial a fost construităo bazilicăromanicăînchinatăSfintei Maria. Curtina interioarăa fost înălţatăîn secolul al XIV-lea, iar incinta a fost lărgitădupăanul 1400. Aceastăprimăincintăare trei turnuri de apărare, care au fost supraetajate la începutul secolului al XVI-lea.

, care nu a fost niciodatăcucerită, are trei curtine concentrice menite săîmpiedice alunecările de teren, respectiv platoul pe care iniţial a fost construităo bazilicăromanicăînchinată. Curtina interioarăa fost înălţatăîn secolul al XIV-lea, iar incinta a fost lărgitădupăanul 1400. Aceastăprimăincintăare trei turnuri de apărare, care au fost supraetajate la începutul secolului al XVI-lea.

Turnul ceasului prezintăpatru caturi şi este prevăzut cu un coridor de apărare cu balustradăde lemn. Acest turn adăposteşte scaunul (suportul) clopotelor. Pânăastăzi s-au păstrat douăclopote executate între 1432 şi 1439 şi respectiv clopotul ceasului, datat 1508.

prezintăpatru caturi şi este prevăzut cu un coridor de apărare cu balustradăde lemn. Acest turn adăposteşte scaunul (suportul) clopotelor. Pânăastăzi s-au păstrat douăclopote executate între 1432 şi 1439 şi respectiv clopotul ceasului, datat 1508.

Turnul din nord-est, supranumit şi Turnul mausoleu, are trei nivele şi păstreazăpietrele de mormânt ale unor episcopi luterani din Biertan începând din secolul al XVI-lea. Rămăşiţele acestora au fost transferate din cripta corului, unde fuseserăîngropaţi iniţial, în acest "mausoleu", în anul 1913. Lespezile prezintăportretele celor defuncţi în relief sau în mărime naturală. Cea mai veche lespede este cea a plebanului Johannes, decedat în 1520.

, supranumit şi are trei nivele şi păstreazăpietrele de mormânt ale unor episcopi luterani din începând din secolul al XVI-lea. Rămăşiţele acestora au fost transferate din cripta corului, unde fuseserăîngropaţi iniţial, în acest "mausoleu", în anul 1913. Lespezile prezintăportretele celor defuncţi în relief sau în mărime naturală. Cea mai veche lespede este cea a plebanului , decedat în 1520.

Pe latura sudicăa turnului existăo scarăîn spiralăce urcăîntr-un turnuleţ cilindric, care mascheazăun meterez.

Turnul catolicilor este situat în faţa portalului de sud al bisericii, la marginea platoului. Ca şi Turnul Mariei din cetatea de la Mediaş, acesta, care a servit drept capelă, adăposteşte fresce reprezentative pentru faza de trecere de la gotic la Renaştere în arta transilvăneană. Pe peretele de sud se pot admira scene reprezentând Bunavestire şi Adorarea Magilor. Pe peretele de vest se găseşte o frescăreprezentând Judecata de Apoi, realizată, spre deosebire de celelalte fresce de facturăoccidentală, în viziune bizantin-ortodoxă. Pe vremuri, accesul în coridorul de apărare se făcea cu scări mobile.

este situat în faţa portalului de sud al bisericii, la marginea platoului. Ca şi din cetatea de la Mediaş, acesta, care a servit drept capelă, adăposteşte fresce reprezentative pentru faza de trecere de la gotic la Renaştere în arta transilvăneană. Pe peretele de sud se pot admira scene reprezentând şi . Pe peretele de vest se găseşte o frescăreprezentând ,realizată, spre deosebire de celelalte fresce de facturăoccidentală, în viziune bizantin-ortodoxă. Pe vremuri, accesul în coridorul de apărare se făcea cu scări mobile.

în partea de sud-est, între Turnul mausoleu şi Turnul catolic, se aflăBastionul de est, cu douănivele, înălţat pe panta colinei.

Cea de-a doua curtinăce înconjoarăpanta dealului, puţin mai jos decât prima incintă, a fost ridicatăîn secolul al XV-lea şi este apăratăîn colţul de sud-vest de un turn. Partea de vest a centurii era prevăzutăcu un coridor de apărare de pe care se ajungea la metereze. Aceste metereze au o formăaparte - nişe adânci închise cu douălespezi de piatră, fiecare având câte o tăieturăsemicirculară, care, puse cap la cap, formeazăun cerc de tragere.

Construcţia celei de-a treia curtine a început în secolul al XVI-lea şi cuprinde laturile de vest, sud şi est ale cetăţii. în partea de sud-vest şi sud-est, douăziduri transversale separau "zwinger-ul" în trei curţi de mărimi diferite. Curtea dinspre sud, împreunăcu încăperile închisorii, formeazăun complex de fortificaţie îndreptat către piaţa comunei.

în partea cea mai înaltăa ansamblului de apărare a fost ridicatăBiserica de tip hală. Are trei nave cu înălţimi egale şi lungimi de 22 m. Faza târzie a goticului se îmbinăcu elemente renascentiste, fapt ilustrat de ancadramentele portalelor de nord şi de sud. Construirea Bisericii halăs-a efectuat în mai multe etape. Construcţia bisericii a început în anul 1402, când Papa Bonifaciu al IX-lea a acordat indulgenţe bisericilor Sfânta Maria din Biertan şi celei din Aachen.

Către sfârşitul secolului al XV-lea, navele şubrede ale fostelor construcţii au fost înlocuite cu o Biserică-halăîn stil gotic. După1500, corul a fost boltit cu o reţea de nervuri romboidale situatăcu trei metri mai jos decât bolţile halelor. Reţeaua de nervuri din teracotăeste dispusăîn formăstelară, sprijinindu-se de trei perechi de pile octogonale. Cele cinci ferestre ale corului sunt decorate în stil gotic târziu.

Lipsa cheilor de boltăpoate fi explicatăprin înălţimea neobişnuităa bolţii, fapt legat de situarea bisericii la înălţime, pe culmea unei coline.

Printre piesele valoroase ale edificiului se numărăamvonul, atribuit meşterului pietrar Ulrich din Braşov. Acesta poartăamprenta Renaşterii. Pe feţele laterale sunt reprezentate, în relief înalt, scene inspirate din ciclul patimilor lui Iisus Hristos (Profeţia lui Simion, Răstignirea, Rugăciunea din grădină). Chipul profetului Simion reproduce trăsăturile episcopului Johannes. Acest amvon este considerat o operăde vârf a sculpturii transilvănene din prima parte a secolului al XVI-lea, şi, totodată, datorităcomplexităţii sale, una dintre cele mai reprezentative din întreaga istorie a sculpturii gotice din spaţiul intracarpatic.

Piesa de rezistenţăa interiorului este altarul poliptic, cel mai monumental din Transilvania. Reprezentând figuri de sfinţi, scene din ciclul Mariei şi din ciclul cristologic, este alcătuit din 28 de panouri cu sculpturi policrome executate în lemn (1515-1524). Stilul pictural al acestora a preluat unele elemente compoziţionale şi iconografice din pictura Ţărilor de Jos. Crucifixul din altar este atribuit şcolii vestitului pictor şi sculptor din Evul Mediu, Wit Stwosz.

în interiorul bisericii se mai fac remarcate sculpturile în piatră, căminul de faianţădecorat cu motive florale albastre şi stranele cu intarsii realizate de Johannes Reymuth în 1514. în peretele de nord al corului se deschide renumita uşăa sacristiei, amplasatăîntr-un toc de piatrărectangular, cu baghete încrucişate în stil gotic târziu. Cornişa în trepte a acestei uşi este împodobităcu o frizădenticularăspecificăRenaşterii. Uşa poartăblazonul plebanului Johannes, având inscripţionat anul 1515. Broasca uriaşăa uşii are un sistem de zăvorâre cu 13 încuietori acţionate simultan de o singurăcheie. A fost prezentatăşi premiatăla Expoziţia Universalăde la Paris din 1937, fiind consideratăo adevăratăminune a tehnicii medievale.

Pe dublul portal al bisericii, care aminteşte de cel al Bisericii Evanghelice din Bistriţa, deasupra baghetelor încrucişate ale ancadramentului, sunt încastrate blazoanele regelui ungar Vladislav al II-lea (1490-1516) şi respectiv al lui Ioan Szapolyai (voievodul Transilvaniei între 1511-1540). în peretele de vest sunt fixate douăchei de boltăprovenind de la vechea bazilicăprima reprezintăo mânăfăcând gestul de jurământ (stema Scaunului de Mediaş), iar cea de-a doua, o semilunăcu stea. Portalurile din nord şi sud sunt împodobite cu motive renascentiste.

în colţurile de vest ale halelor sunt alipite douăturnuleţe cu scări spiralate care urcăîn podul bisericii.

-uleste cunoscut pentru una dintre cele mai mari şi mai bine păstrate din Transilvania, recent restauratăşi inclusă, din 1995, datorităunicităţii şi valorii sale istorice şi artistice, în patrimoniul cultural mondial patronat de UNESCO., construităîntre anii 1492 şi 1516, în stil gotic târziu, se aflăpe o colină, chiar în mijlocul -uluişi dominăîntreaga aşezare. Considerată , aceasta este înconjuratăde ziduri de apărare ce se desfăşoarăpe un traseu în spirală, fiind întărite din loc în loc cu turnuri şi bastioane de apărare ce alcătuiesc ansamblul cetăţii ţărăneşti. Ansamblul fortificat, alcătuit din 3 incinte, întărite cu 6 turnuri şi 3 bastioane, a fost construit în perioada 1492-1522, cu unele transformări efectuate în secolul al XVII-lea., care nu a fost niciodatăcucerită, are trei curtine concentrice menite săîmpiedice alunecările de teren, respectiv platoul pe care iniţial a fost construităo bazilicăromanicăînchinată. Curtina interioarăa fost înălţatăîn secolul al XIV-lea, iar incinta a fost lărgitădupăanul 1400. Aceastăprimăincintăare trei turnuri de apărare, care au fost supraetajate la începutul secolului al XVI-lea. prezintăpatru caturi şi este prevăzut cu un coridor de apărare cu balustradăde lemn. Acest turn adăposteşte scaunul (suportul) clopotelor. Pânăastăzi s-au păstrat douăclopote executate între 1432 şi 1439 şi respectiv clopotul ceasului, datat 1508., supranumit şi are trei nivele şi păstreazăpietrele de mormânt ale unor episcopi luterani din începând din secolul al XVI-lea. Rămăşiţele acestora au fost transferate din cripta corului, unde fuseserăîngropaţi iniţial, în acest "mausoleu", în anul 1913. Lespezile prezintăportretele celor defuncţi în relief sau în mărime naturală. Cea mai veche lespede este cea a plebanului , decedat în 1520. este situat în faţa portalului de sud al bisericii, la marginea platoului. Ca şi din cetatea de la Mediaş, acesta, care a servit drept capelă, adăposteşte fresce reprezentative pentru faza de trecere de la gotic la Renaştere în arta transilvăneană. Pe peretele de sud se pot admira scene reprezentând şi . Pe peretele de vest se găseşte o frescăreprezentând ,realizată, spre deosebire de celelalte fresce de facturăoccidentală, în viziune bizantin-ortodoxă. Pe vremuri, accesul în coridorul de apărare se făcea cu scări mobile.

• Home
• Informatii Practice
• Istorie
• Harta Romaniei
• Locuri
• Galerie foto
• Muzica Romaneasca