CISNĂDIOARA
în judeţul Sibiu, mărginităspre sud-est de munţii Cibinului, se aflăcomuna Cisnădioara (Michelsberg), străbătutăde pârâul cu acelaşi nume.
Accesul în comunăse face din Sibiu, de care o despart numai 6 km, prin Cisnădie, pe un drum judeţean.
în Cisnădioara s-a păstrat cel mai vechi monument de arhitecturăîn stil romanic pur din Transilvania, Biserica Sfântul Mihail.
Prepozitura din Sibiu a oferit aceastăproprietate regelui ungar Andrei al II-lea, care, la rândul său, a cedat-o unuia dintre demnitarii săi, Magister Gocelinus. Acesta a dăruit-o, "pentru mântuirea sufletului său", călugărilor cistercieni (1223), care au păstrat-o pânăla desfiinţarea abaţiei cisterciene, în 1474. Forma Bisericii a rămas neschimbatădin 1223 pânăîn ziua de astăzi Iniţial, Biserica fortificată făcea parte din avutul Prepoziturii din Sibiu, înfiinţatăîn 1188-1191, care a contribuit în bunămăsurăla ridicarea unor asemenea edificii. Biserica Sfântul Mihail este tipicăpentru bazilicile construite în împrejurimile Sibiului. Ea reprezintăprototipul celor mai vechi bazilici săseşti din Transilvania. Biserica din Cisnădioara posedăuna dintre puţinele fortificaţii săseşti anterioare invaziei mongole din 1241. A fost ridicatăpe un pinten stâncos înalt de 70 m (Muntele Sf. Mihail), de unde provine şi numele localităţii şi a servit adesea în luptele de apărare împotriva tătarilor şi turcilor. Fortificaţiile constau dintr-o incintăsimplă, crenelată, cu drum de strajăamenajat exclusiv pentru arcaşi şi archebuzieri. Biserica are un plan compus din nava centralăflancatăde navele laterale, corul pătrat, absida principalăşi cele laterale. Pe faţada de vest, unde au fost proiectate douăturnuri, neterminate însă, se aflăun portal cu ambrazurăbogat decorată.
Biserica Sfântul Mihail a fost ridicatăîn trei etape. Mai întâi a fost construit corul, care şi-a păstrat pânăastăzi tencuiala originară. Ulterior au fost construite navele, din roci foarte dure, care nu au fost tencuite. Deoarece platoul dealului pe care s-a ridicat Biserica este îngust pe direcţia est-vest, clopotniţa, aşezatăde obicei pe latura de vest a bazilicilor săseşti, nu a mai fost construităîn acest caz. Iniţial se prevăzuse şi construirea a douăturnuri la capătul de vest al colateralelor, la care însăs-a renunţat. Ultima etapăîn evoluţia arhitecturalăa edificiului o constituie boltirea în cruce a catului inferior pentru Turnul de sud şi ridicarea unui singur cat pentru Turnul de nord.
a fost ridicatăîn trei etape. Mai întâi a fost construit , care şi-a păstrat pânăastăzi tencuiala originară. Ulterior au fost construite navele, din roci foarte dure, care nu au fost tencuite. Deoarece platoul dealului pe care s-a ridicat este îngust pe direcţia est-vest, clopotniţa, aşezatăde obicei pe latura de vest a bazilicilor săseşti, nu a mai fost construităîn acest caz. Iniţial se prevăzuse şi construirea a douăturnuri la capătul de vest al colateralelor, la care însăs-a renunţat. Ultima etapăîn evoluţia arhitecturalăa edificiului o constituie boltirea în cruce a catului inferior pentru şi ridicarea unui singur cat pentru .Printr-o galerie de acces, aflatăl?ngăportalul principal, se urca pe trepte masive din piatrăspre turnuri. Una dintre cele douăintrări, plasatăsub acoperişul unei colaterale, permitea accesul în Turnul de nord numai cu ajutorul unei scări mobile, pentru a înlesni o mai bunăapărare a acestuia. Din nava centrală, care iniţial avea tavan plat, se deschid spre colateralădouăarcade semicirculare, sprijinite pe o pilănearticulată, de secţiune dreptunghiulară. Un arc triumfal în plin centru desparte nava centrală de corul de secţiune pătrată, acoperit cu o boltăîn cruce fărănervuri şi terminat în partea de est printr-o absidăsemicirculară, acoperităcu o calotăsferică. Navele laterale se închid spre est cu absidiole, semn distinctiv al celui mai vechi tip de bazilicătransilvăneană.
Principala podoabăa bazilicii este portalul principal, unic în Transilvania prin alcătuirea sa. Ambrazura sa, dispusăîn patru retrageri, este flancatăde câte douăarcade oarbe. Capitelurile cubice, specifice stilului romanic, au laturile inferioare scobite şi se sprijinăpe patru colonete cu fus cilindric, cu excepţia perechii interioare de secţiune octagonală, ridicate pe baze ionice. Capitelurile sunt acoperite cu ornamente în relief plat, de forma unor benzi încrucişate terminate în spirale, printre care este plasatăcâte o mască. Aceste capiteluri sunt dăltuite în calcar, spre deosebire de celelalte elemente, realizate din gresie. Trecerea spre fusul coloanei este frumos ornamentatăcu frunze cu nervuri.
Pe deasupra capitelurilor trece o cornişăîn formăde abac corintic, ce susţine arhivolta. Tencuiala arhivoltei mai conservăîncăurme de culoare, ornamentele cromatice fiind asemănătoare cu cele din interiorul Bisericii Sf. Severus din Boppard pe Rin, construităîntre 1225-1235. Ferecăturile canelurilor din lemn de stejar ale portalului de vest, formate din lame orizontale, încadrate la capete de benzi semicirculare, reprezintăsingurul detaliu ce aminteşte faptul căbazilica s-a aflat, timp de douăsecole şi mai bine, în stăpânirea călugărilor cistercieni.
Lintelul din lemn de stejar, tăiat în formăde timpan şi amplasat deasupra intrării din peretele sudic al corului, a fost tratat cromatic şi protejat de un acoperiş îngust din lemn, ce repetăforma timpanului.
din lemn de stejar, tăiat în formăde timpan şi amplasat deasupra intrării din peretele sudic al corului, a fost tratat cromatic şi protejat de un acoperiş îngust din lemn, ce repetăforma timpanului.Zidurile interioare ale bisericii romanice au fost cândva acoperite cu picturi murale. Arcul triumfal era împodobit cu chipuri de sfinţi în medalioane. Pe stâlpul de nord al acestuia mai este vizibilăşi astăzi imaginea a doi sfinţi aşezaţi sub un baldachin în dublu arc treflat.
în interiorul Bisericii se păstreazăplăcile funerare ale unor soldaţi din armatele germanăşi austro-ungară, căzuţi în luptele de la Sibiu din primul război mondial.
în curtea Bisericii se mai pot vedea şi astăzi ghiulele imense din piatră, ce cântăresc pânăla 100 de kg, pe care, conform tradiţiei, tinerii însurăţei erau obligaţi săle urce în curtea bisericii (singuri sau ajutaţi de prieteni), pentru a le depozita şi arunca la vale, în caz de asediu, împotriva duşmanului. Astfel, tânărul aspirant la însurătoare îşi dovedea puterea şi asigura familia fetei căeste vrednic de a întemeia un cămin.
Biserica evanghelicăeste o construcţie în stil baroc (1764), care păstreazăturnul de vest al unei biserici mai vechi, gotice. Deosebit de valoroase sunt stranele pictate în secolele XVII-XVIII din interiorul acesteia. în curtea Bisericii se găseşte un monument dedicat soldaţilor din armata austro-ungarăcăzuţi în primul război mondial.
este o construcţie în stil baroc (1764), care păstreazăturnul de vest al unei biserici mai vechi, gotice. Deosebit de valoroase sunt stranele pictate în secolele XVII-XVIII din interiorul acesteia. în curtea se găseşte un monument dedicat soldaţilor din armata austro-ungarăcăzuţi în primul război mondial.Hrismatoriul de la Cisnădioara, piesăde notabilăvaloare artistică, are partea inferioarăconceputăasemănător potirelor, respectiv o talpăcirculară, un picior tronconic prevăzut cu brâu modulat şi un nod decorat cu striuri. Pe suport este fixat corpul cu cei trei recipienţi, deasupra căruia se înalţăcapacul, asemenea unui veritabil turn de castel, prevăzut cu acoperiş înalt şi înconjurat cu turnuleţe. Ferestrele turnului sunt decorate cu traforuri şi profile gotice, maniera execuţiei fiind cu totul remarcabilă. Tot de la Cisnădioara provine şi un frumos ciboriu, a cărui simplitate decorativăeste compensatăde eleganţa formelor. Partea sa inferioarăeste conceputătot ca un potir. Deasupra acestuia se ridicăun recipient de formăprismaticăhexagonală, prevăzut cu un capac cu aspect piramidal.
de la , piesăde notabilăvaloare artistică, are partea inferioarăconceputăasemănător potirelor, respectiv o talpăcirculară, un picior tronconic prevăzut cu brâu modulat şi un nod decorat cu striuri. Pe suport este fixat corpul cu cei trei recipienţi, deasupra căruia se înalţăcapacul, asemenea unui veritabil turn de castel, prevăzut cu acoperiş înalt şi înconjurat cu turnuleţe. Ferestrele turnului sunt decorate cu traforuri şi profile gotice, maniera execuţiei fiind cu totul remarcabilă. Tot de la provine şi un frumos , a cărui simplitate decorativăeste compensatăde eleganţa formelor. Partea sa inferioarăeste conceputătot ca un potir. Deasupra acestuia se ridicăun recipient de formăprismaticăhexagonală, prevăzut cu un capac cu aspect piramidal.Statuia Maicii Domnului cu Pruncul sculptatăîn lemn, aminteşte, prin nobleţea atitudinii şi drapajul bogat, de frumoasele madone care se realizau în sculptura goticămai cu seamăspre sfârşitul secolului al XIV-lea şi începutul celui de al XV-lea. Sculptura este păstratăastăzi la Muzeul Brukenthal din Sibiu.
sculptatăîn lemn, aminteşte, prin nobleţea atitudinii şi drapajul bogat, de frumoasele madone care se realizau în sculptura goticămai cu seamăspre sfârşitul secolului al XIV-lea şi începutul celui de al XV-lea. Sculptura este păstratăastăzi la din Sibiu.Din Fortificaţie se mai păstreazăparţial unele turnuri de apărare, precum şi gurile de tragere împotriva asediatorilor. Intrarea principală, cu boltăde piatră, se aflăpe latura de sud. Deasupra ei se înalţăun turn de locuinţăprăbuşit de mult, întocmai ca şi cel situat "extramuros", pe latura de răsărit.
Muzeul sătesc din Cisnădioara expune piese de ceramică, textile şi lemn, precum şi mobilier săsesc pictat, care ilustreazăarta popularădin sudul Transilvaniei.
din expune piese de ceramică, textile şi lemn, precum şi mobilier săsesc pictat, care ilustreazăarta popularădin sudul Transilvaniei.a fost ridicatăîn trei etape. Mai întâi a fost construit , care şi-a păstrat pânăastăzi tencuiala originară. Ulterior au fost construite navele, din roci foarte dure, care nu au fost tencuite. Deoarece platoul dealului pe care s-a ridicat este îngust pe direcţia est-vest, clopotniţa, aşezatăde obicei pe latura de vest a bazilicilor săseşti, nu a mai fost construităîn acest caz. Iniţial se prevăzuse şi construirea a douăturnuri la capătul de vest al colateralelor, la care însăs-a renunţat. Ultima etapăîn evoluţia arhitecturalăa edificiului o constituie boltirea în cruce a catului inferior pentru şi ridicarea unui singur cat pentru . din lemn de stejar, tăiat în formăde timpan şi amplasat deasupra intrării din peretele sudic al corului, a fost tratat cromatic şi protejat de un acoperiş îngust din lemn, ce repetăforma timpanului. este o construcţie în stil baroc (1764), care păstreazăturnul de vest al unei biserici mai vechi, gotice. Deosebit de valoroase sunt stranele pictate în secolele XVII-XVIII din interiorul acesteia. în curtea se găseşte un monument dedicat soldaţilor din armata austro-ungarăcăzuţi în primul război mondial. de la , piesăde notabilăvaloare artistică, are partea inferioarăconceputăasemănător potirelor, respectiv o talpăcirculară, un picior tronconic prevăzut cu brâu modulat şi un nod decorat cu striuri. Pe suport este fixat corpul cu cei trei recipienţi, deasupra căruia se înalţăcapacul, asemenea unui veritabil turn de castel, prevăzut cu acoperiş înalt şi înconjurat cu turnuleţe. Ferestrele turnului sunt decorate cu traforuri şi profile gotice, maniera execuţiei fiind cu totul remarcabilă. Tot de la provine şi un frumos , a cărui simplitate decorativăeste compensatăde eleganţa formelor. Partea sa inferioarăeste conceputătot ca un potir. Deasupra acestuia se ridicăun recipient de formăprismaticăhexagonală, prevăzut cu un capac cu aspect piramidal. sculptatăîn lemn, aminteşte, prin nobleţea atitudinii şi drapajul bogat, de frumoasele madone care se realizau în sculptura goticămai cu seamăspre sfârşitul secolului al XIV-lea şi începutul celui de al XV-lea. Sculptura este păstratăastăzi la din Sibiu. din expune piese de ceramică, textile şi lemn, precum şi mobilier săsesc pictat, care ilustreazăarta popularădin sudul Transilvaniei.