Harman
Home > Locuri > Transilvania > Cetati si biserici fortificate > Harman
Harman
HĂRMAN
Hărman (Honigberg sau Hermannsdorf), comunăîn judeţul Braşov, este situat în Depresiunea Braşov, pe râul Olt. Are o populaţie de peste 4200 locuitori (1996). Accesul rutier se face dinspre Braşov, oraşul reşedinţăal judeţului, situat la numai 10 km nord-est.
( sau ), comunăîn judeţul Braşov, este situat în Depresiunea Braşov, pe râul Olt. Are o populaţie de peste 4200 locuitori (1996). Accesul rutier se face dinspre Braşov, oraşul reşedinţăal judeţului, situat la numai 10 km nord-est.Localitatea a fost atestatădocumentar pentru prima datăîn 1240 (în timpul regelui Ungariei Bela al IV-lea). Pe teritoriul comunei au fost însădescoperite vestigiile mai multor aşezări neolitice suprapuse, aparţinând culturilor Criş şi Cucuteni-Ariuşd (7000/5500-2500/2400 î.Hr.). Totodată, au fost date la ivealăurmele unei aşezări din secolul al IV-lea d.Hr. şi ale alteia din secolele VIII-IX d.Hr. (Cultura Protodridu).
în Evul Mediu, principalele ocupaţii ale locuitorilor din Hărman erau agricultura, creşterea animalelor şi meşteşugurile.
Principalul punct de atracţie al comunei îl reprezintăBiserica şi fortificaţiile care o protejează, construite în prima jumătate a secolului al XII-lea, în urma marii invazii mongole din 1241. Incursiunile de pradăîn Ţara Bârsei vor continua pânăîn 1285, fiind urmate de cele ale tătarilor în secolul al XIV-lea şi respectiv de cele ale otomanilor, pe toatădurata secolelor XV-XVI. Secolul al XVI-lea va aduce locuitorilor din Hărman şi o serie de calamităţi naturale - epidemie de ciumă, invazie a lăcustelor, inundaţii.
Cetatea ţărănească, asemănătoare prin forma circularăa zidurilor sale cu cea de la Prejmer, a fost ridicatăîn secolele XV-XVI de populaţia săseascăa comunei. Fortificaţia are aspectul unei cetăţi medievale datorităcenturii de ziduri de 10 m înălţime şi 1,50 - 3,50 m grosime, întărite cu şase turnuri patrulatere puternice (iniţial au fost şapte). în interior, de-a lungul zidurilor circulare, s-au păstrat numeroase cămări, care serveau atât pentru adăpostirea familiilor combatanţilor pe timp de război, cât şi pentru păstrarea proviziilor pe tot timpul anului (nu doar atunci când satul era ameninţat de asediatori). Aceste cămări sunt aşezate unele lângăaltele în patru rânduri suprapuse, având aspectul unui fagure de miere. Spre exterior, cetatea este protejatăde un zid scund de plan circular ce o înconjoarăpe mai mult de jumătate din perimetrul său exterior. Centura de ziduri este prevăzutăcu numeroase barbacane şi guri de tragere îndreptate cândva împotriva asediatorilor. Sistemul defensiv e completat de un şanţ cu apă. Accesul în cetate se face printr-o galerie boltită, zwingerul (element arhitectural originar din centrul Europei), peste care s-au adăugat, în ultimele secole, o serie de construcţii cu frontoane şi acoperişuri înalte.
Biserica, construităîn stil romanic de călugării cistercieni (secolul XIII), a fost refăcutăîn stil gotic în urma incendiului din 1593. Este situatăîn mijlocul incintei fortificate şi are un plan cu trei nave, acoperite cu bolţi cu nervuri. Are un turn înalt de circa 50 m, cu ziduri groase, iar pe colţuri alte patru turnuleţe, ceea ce atesta dreptul pe care Hărmanul îl avea în Evul Mediu de a aplica pedeapsa cu moartea (jus gladii). Turnul este construit în partea de apus a navei centrale (biserica are un plan bazilical), aşa încât cele douănave laterale îl îmbrăţişeazăla dreapta şi la stânga. La temelia turnului, în partea lui de apus, în loc de pietre obişnuite, sunt implantate în zid nişte console uriaşe, bine fasonate. Rolul lor era săfacăimposibilăo deplasare a pietrelor, deci o gaurăîn zid. Turnul are de asemenea un frumos portal compus din cinci arcuri simple.
, construităîn stil romanic de călugării cistercieni (secolul XIII), a fost refăcutăîn stil gotic în urma incendiului din 1593. Estesituatăîn mijlocul incintei fortificate şi are un plan cu trei nave, acoperite cu bolţi cu nervuri. Are un turn înalt de circa 50 m, cu ziduri groase, iar pe colţuri alte patru turnuleţe, ceea ce atesta dreptul pe care îl avea în Evul Mediu de a aplica pedeapsa cu moartea (). Turnul este construit în partea de apus a navei centrale (biserica are un plan bazilical), aşa încât cele douănave laterale îl îmbrăţişeazăla dreapta şi la stânga. La temelia turnului, în partea lui de apus, în loc de pietre obişnuite, sunt implantate în zid nişte console uriaşe, bine fasonate. Rolul lor era săfacăimposibilăo deplasare a pietrelor, deci o gaurăîn zid. Turnul are de asemenea un frumos portal compus din cinci arcuri simple.Unele elemente de arhitecturăale bisericii, dintre care pot fi amintite ferestrele rotunde, cu un ornament format din 6 lobi, trădeazăo strânsălegăturăîntre constructorii acesteia şi cei ai mânăstirii Cârţa.
în interiorul Bisericii de la Hărman s-au păstrat câteva capitele romanice în cor, iar în sacristie, console sculptate cu capete groteşti.
Deosebit de importante sunt picturile ce decoreazăcapela funerară a Cetăţii ţărăneşti din Hărman, din păcate distruse în mare parte, datoritădiferitelor utilităţi care i s-au dat acesteia de-a lungul timpului - sediu al primăriei sau chiar cămarăde păstrare a slăninei. Prin anii '30 ai secolului al XX-lea, pe peretele de sud al capelei au fost scoase la ivealăpatru simboluri zoomorfe care înconjoarăfigura Fecioarei Maria. Aceste simboluri au fost interpretate de Erhard Antoni şi prezentate în anul 1935 în cadrul unei sesiuni ştiinţifice. Pelicanul (care îşi hraneşte cu sângele lui puii), Phoenix-ul (care întinereşte prin foc), Leul (care îşi trezeşte la viaţa puiul născut mort) şi Inorogul (care este imaginat ca un animal atât de sălbatic, încât vânătorul nu-l poate vâna decât atunci când în preajma lui se aflăo fecioarăîn poala căreia el îşi pune blând capul).
Aceste simboluri, raportate iniţial la Christos, au primit mai târziu un sens în ceea ce priveşte virginitatea Mariei.
Executat în a doua jumătate a secolului al XV-lea, ansamblul mural al capelei funerare ilustrează"internaţionalizarea" picturii gotice târzii în Transilvania, adicăo întoarcere către stilul linear, de influenţăitaliană. Rezultând din colaborarea a trei meşteri, de unde şi unele diferenţieri de stil, ansamblul, are ca principalătemăiconografică"Judecata de apoi", cu numeroase episoade aferente, printre care merităa fi amintite şi compoziţiile cu tema "Răstignirii" sau "încoronarea Fecioarei". Influenţatăde pictura tirolezăşi franconă, arta celor trei meşteri îşi găseşte numeroase corespondenţe în Silezia, Slovacia şi Slovenia.
Unul dintre momentele de glorie ale luptei împotriva duşmanilor este legat de intenţia principelui Transilvaniei Gabriel Béthory (1608-1613) de a cuceri cetatea Braşovului şi satele dimprejur în 1612. Dupăce a cucerit pe rând Braşovul, Codlea, Branul şi Râşnovul, Gabriel Béthory a atacat şi Cetatea Hărmanului, poruncind săse tragăcu atâta putere, încât zidul acesteia a fost doborât pe o lungime de aproape 120 m. Cetatea era apăratăde oştenii ei de strajăcu 50 de tunuri şi de ţăranii comunei conduşi de un om viteaz şi inteligent, Hans Böhm, pictor de meserie, dar străin de acele locuri. Acesta a întins o capcanăoastei de secui conduse de Gabriel Béthory. Ştiind căîn urma asaltului aceştia erau înfometaţi, a poruncit ca în pâinile pregătite pentru copt săse introducămulte artificii şi rachete, care au fost aruncate de pe zidurile cetăţii, secuilor. Când aceştia, obosiţi şi flămânzi, s-au năpustit cu grămada asupra pâinilor, încăierându-se pentru ele, artificiile şi rachetele s-au aprins şi au explodat, rănindu-i şi speriindu-i în asemenea măsură, încât au trebuit sărenunţe la ideea de a mai încerca un nou asalt. Gabriel Béthory a fost nevoit săpropunăpacea celor din Hărman, dar, sfătuiţi de Hans Böhm, vitejii apărători ai cetăţii au rămas dârji şi au refuzat săaccepte oferta. în plus, aceştia au atârnat de zidurile cetăţii, în bătaie de joc, o scroafăşi o caprăvii (semn căputeau încărezista, întrucât aveau suficientăhrană). Aşadar, Gabriel Béthory a fost nevoit săplece de acolo acoperit de ruşine.
Ca urmare a acestei victorii, Braşovul a acordat locuitorilor Hărmanului privilegiul de a vinde în fiecare vineri "colaci pe pieţele Braşovului fărăa plăti taxe", cu următoarea condiţie dacălipseau cumva într-o vineri urma săli se retragăacest privilegiu.
Dacăîn anul 1989 populaţia săseascăa comunei cuprindea circa 1000 de persoane, datorităemigrării masive, în anul 1999, aceasta nu depăşea 150.
( sau ), comunăîn judeţul Braşov, este situat în Depresiunea Braşov, pe râul Olt. Are o populaţie de peste 4200 locuitori (1996). Accesul rutier se face dinspre Braşov, oraşul reşedinţăal judeţului, situat la numai 10 km nord-est. asemănătoare prin forma circularăa zidurilor sale cu cea de la Prejmer, a fost ridicatăîn secolele XV-XVI de populaţia săseascăa comunei. Fortificaţia are aspectul unei cetăţi medievale datorităcenturii de ziduri de 10 m înălţime şi 1,50 - 3,50 m grosime, întărite cu şase turnuri patrulatere puternice (iniţial au fost şapte). în interior, de-a lungul zidurilor circulare, s-au păstrat numeroase cămări, care serveau atât pentru adăpostirea familiilor combatanţilor pe timp de război, cât şi pentru păstrarea proviziilor pe tot timpul anului (nu doar atunci când satul era ameninţat de asediatori). Aceste cămări sunt aşezate unele lângăaltele în patru rânduri suprapuse, având aspectul unui fagure de miere. Spre exterior, cetatea este protejatăde un zid scund de plan circular ce o înconjoarăpe mai mult de jumătate din perimetrul său exterior. Centura de ziduri este prevăzutăcu numeroase barbacane şi guri de tragere îndreptate cândva împotriva asediatorilor. Sistemul defensiv e completat de un şanţ cu apă. Accesul în cetate se face printr-o galerie boltită, (element arhitectural originar din centrul Europei), peste care s-au adăugat, în ultimele secole, o serie de construcţii cu frontoane şi acoperişuri înalte., construităîn stil romanic de călugării cistercieni (secolul XIII), a fost refăcutăîn stil gotic în urma incendiului din 1593. Estesituatăîn mijlocul incintei fortificate şi are un plan cu trei nave, acoperite cu bolţi cu nervuri. Are un turn înalt de circa 50 m, cu ziduri groase, iar pe colţuri alte patru turnuleţe, ceea ce atesta dreptul pe care îl avea în Evul Mediu de a aplica pedeapsa cu moartea (). Turnul este construit în partea de apus a navei centrale (biserica are un plan bazilical), aşa încât cele douănave laterale îl îmbrăţişeazăla dreapta şi la stânga. La temelia turnului, în partea lui de apus, în loc de pietre obişnuite, sunt implantate în zid nişte console uriaşe, bine fasonate. Rolul lor era săfacăimposibilăo deplasare a pietrelor, deci o gaurăîn zid. Turnul are de asemenea un frumos portal compus din cinci arcuri simple.