Prejmer

PREJMER

 

Comuna Prejmer (Tartlau) este situatăla 10 km de Braşov, în partea de est a depresiunii cu acelaşi nume, în apropierea râului Olt.

Prejmerul a fost întemeiat în secolul al XIII-lea, de cavaleri teutoni şi colonişti saşi care proveneau din Turingia.

a fost întemeiat în secolul al XIII-lea, de cavaleri teutoni şi colonişti saşi care proveneau din Turingia.

Localitatea apare pentru prima datămenţionatădocumentar în 1240, iar în 1646 devine "Oppidum".

Pe drumul ce leagăBraşovul de Pasul Buzăului, în centrul comunei, se aflăCetatea Ţărănească, una dintre cele mai puternice fortificaţii feudale din Ţara Bârsei. Construcţia cetăţii fortificate a început în 1427, aceasta fiind zidităîn jurul bisericii (1250) şi s-a terminat în secolul al XVI-lea. A fost conceputăspre a servi de refugiu şi apărare pentru populaţia satului pe timp de război.

Cetatea are douăincinte. Cea principală, de formăcirculară, are diametrul de circa 80 m şi a fost ridicatădupă1427, din ordinul regelui ungar Sigismund de Luxemburg (1387-1437). Aceasta înconjoarăBiserica Evanghelică cu un zid de o grosime impresionantă, respectiv de 3-4 m. Pe zid se află, la cca 12 m înălţime, drumul de strajă. O a doua incintă, mai micădecât cealaltă, este alipităgangului boltit (zwinger) al porţii de intrare. Zwinger-ul este prevăzut cu arce puternice, are o lungime de 50 m şi o funcţie de apărare precisăasiguratăde hersă. Hersa este un grătar din lemn întărit cu benzi din fier ascuţite la partea de jos. Acesta era coborât în momentul în care avangarda duşmanilor spărgea poarta de intrare şi pătrundea în incinta cetăţii. Coborâtăfulgerător, hersa izola avangarda asediatorilor de grosul oştirii.

are douăincinte. Cea principală, de formăcirculară, are diametrul de circa 80 m şi a fost ridicatădupă1427, din ordinul regelui ungar (1387-1437). Aceasta înconjoară cu un zid de o grosime impresionantă, respectiv de 3-4 m. Pe zid se află, la cca 12 m înălţime, drumul de strajă. O a doua incintă, mai micădecât cealaltă, este alipităgangului boltit () al porţii de intrare. -ul este prevăzut cu arce puternice, are o lungime de 50 m şi o funcţie de apărare precisăasiguratăde . este un grătar din lemn întărit cu benzi din fier ascuţite la partea de jos. Acesta era coborât în momentul în care avangarda duşmanilor spărgea poarta de intrare şi pătrundea în incinta cetăţii. Coborâtăfulgerător, izola avangarda asediatorilor de grosul oştirii.

Zidul incintei principale este întărit la exterior prin câteva bastioane de formăaproximativ cilindrică. La interior este căptuşit cu 275 de cămări dispuse pe trei şi patru niveluri, legate între ele prin scări de lemn. Pe vremuri, în aceste cămări se păstrau proviziile locuitorilor satului (fiecare familie avea cămara sa proprie), care se refugiau in incinta Cetăţii în timpul asediilor. De asemenea, zidurile incintei principale circulare erau prevăzute cu guri de tragere păstrate pânăastăzi, prin care sătenii se puteau apăra ţintind cu arcuri, iar mai târziu, cu arme de foc. în Cetatea Prejmerului s-a păstrat şi o originalăorgăa morţii - dispozitiv care declanşa simultan mai multe archebuze, stârnind panicăîn rândul asediatorilor (reamenajatăîn secolele XVI-XVII).

întreaga Cetate îşi desfăşoarăzidurile într-o ordine orizontalăşi cu greu se poate ghici din afarăcât de solid este organizat sistemul defensiv interior. Zidurile principale sunt protejate de un zid-scut şi de un şanţ cu apă, flancarea fiind asiguratăde patru bastioane de artilerie.

în ansamblul lor, amenajările defensive de la Prejmer reprezintăcea mai puternicăcetate ţărăneascăfortificatăconstruităde coloniştii saşi în Transilvania.

în incinta cetăţii ţărăneşti se aflăBiserica Evanghelică, a cărei construcţie s-a desfăşurat între anii 1241-1250, în stilul goticului târziu. Detaliile de pietrărie trădeazăprezenţa unor meşteri veniţi de la Cârţa, iar asemănările cu unele monumente din Germania sunt evidente datorităplanului cruciform caracteristic. Acest plan în cruce - destul de rar întâlnit, are patru braţe de lungime egală.

Biserica a fost extinsăla sfârşitul secolului al XV-lea prin prelungirea braţului apusean, care a fost acoperit cu o boltăîn reţea. Cu acelaşi prilej au fost introduse ferestre ce poartăamprenta stilului gotic târziu şi ancadramente noi, peste cele originale. Patrimoniul Bisericii Evanghelice din Prejmer are o valoare artisticăinestimabilă. Astfel, altarul poliptic, cel mai vechi din Transilvania (datat la mijlocul secolului al XV-lea), este format dintr-un triptic cu panou central şi aripi pictate pe ambele feţe. Reprezentările iconografice prezintăPatimile lui Iisus. Pe aripi sunt reprezentate mai multe scene Spălarea picioarelor, Cina cea de taină, Biciuirea la stâlp, învierea etc. Panoul central, de patru ori mai mare decât aripile laterale, a fost rezervat scenei Răstignirii. Compoziţiile sunt simple, amintind de mai vechi scheme iconografice; au un colorit viu, cu o strălucire particularăa tonurilor de roşu, pus în evidenţăde fundalul aurit. Influenţa şcolii de picturăaustriece este evidentăprin încercarea de a sugera perspectiva geometricăa imaginilor de interior.

a fost extinsăla sfârşitul secolului al XV-lea prin prelungirea braţului apusean, care a fost acoperit cu o boltăîn reţea. Cu acelaşi prilej au fost introduse ferestre ce poartăamprenta stilului gotic târziu şi ancadramente noi, peste cele originale. Patrimoniuldinare o valoare artisticăinestimabilă. Astfel, (datat la mijlocul secolului al XV-lea), este format dintr-un triptic cu panou central şi aripi pictate pe ambele feţe. Reprezentările iconografice prezintă. Pe aripi sunt reprezentate mai multe scene ,,,etc. Panoul central, de patru ori mai mare decât aripile laterale, a fost rezervat scenei . Compoziţiile sunt simple, amintind de mai vechi scheme iconografice; au un colorit viu, cu o strălucire particularăa tonurilor de roşu, pus în evidenţăde fundalul aurit. Influenţa şcolii de picturăaustriece este evidentăprin încercarea de a sugera perspectiva geometricăa imaginilor de interior.

Potirul din Biserica Evanghelicăde la Prejmer este reprezentativ pentru arta argintarilor transilvăneni din secolul al XV-lea. Acesta are un suport prismatic alungit şi feţe decorate prin gravare cu graţioase motive florale. Bulbul, mic şi turtit, este gravat cu striaţii dispuse oblic, având aspectul unui brâu.

din de la este reprezentativ pentru arta argintarilor transilvăneni din secolul al XV-lea. Acesta are un suport prismatic alungit şi feţe decorate prin gravare cu graţioase motive florale. Bulbul, mic şi turtit, este gravat cu striaţii dispuse oblic, având aspectul unui brâu.

Cetatea a fost restauratăîn perioada 1960-1970, tot atunci fiind deschisăşi publicului.

a fost restauratăîn perioada 1960-1970, tot atunci fiind deschisăşi publicului. a fost întemeiat în secolul al XIII-lea, de cavaleri teutoni şi colonişti saşi care proveneau din Turingia. are douăincinte. Cea principală, de formăcirculară, are diametrul de circa 80 m şi a fost ridicatădupă1427, din ordinul regelui ungar (1387-1437). Aceasta înconjoară cu un zid de o grosime impresionantă, respectiv de 3-4 m. Pe zid se află, la cca 12 m înălţime, drumul de strajă. O a doua incintă, mai micădecât cealaltă, este alipităgangului boltit () al porţii de intrare. -ul este prevăzut cu arce puternice, are o lungime de 50 m şi o funcţie de apărare precisăasiguratăde . este un grătar din lemn întărit cu benzi din fier ascuţite la partea de jos. Acesta era coborât în momentul în care avangarda duşmanilor spărgea poarta de intrare şi pătrundea în incinta cetăţii. Coborâtăfulgerător, izola avangarda asediatorilor de grosul oştirii. a fost extinsăla sfârşitul secolului al XV-lea prin prelungirea braţului apusean, care a fost acoperit cu o boltăîn reţea. Cu acelaşi prilej au fost introduse ferestre ce poartăamprenta stilului gotic târziu şi ancadramente noi, peste cele originale. Patrimoniuldinare o valoare artisticăinestimabilă. Astfel, (datat la mijlocul secolului al XV-lea), este format dintr-un triptic cu panou central şi aripi pictate pe ambele feţe. Reprezentările iconografice prezintă. Pe aripi sunt reprezentate mai multe scene ,,,etc. Panoul central, de patru ori mai mare decât aripile laterale, a fost rezervat scenei . Compoziţiile sunt simple, amintind de mai vechi scheme iconografice; au un colorit viu, cu o strălucire particularăa tonurilor de roşu, pus în evidenţăde fundalul aurit. Influenţa şcolii de picturăaustriece este evidentăprin încercarea de a sugera perspectiva geometricăa imaginilor de interior. din de la este reprezentativ pentru arta argintarilor transilvăneni din secolul al XV-lea. Acesta are un suport prismatic alungit şi feţe decorate prin gravare cu graţioase motive florale. Bulbul, mic şi turtit, este gravat cu striaţii dispuse oblic, având aspectul unui brâu. a fost restauratăîn perioada 1960-1970, tot atunci fiind deschisăşi publicului.